Metodele de tratament sunt non-invazive, nedureroase, producând o eliberare a restricțiilor din organism, corpul recăpătându-și astfel mobilitatea și funcționalitatea.

Osteopatia abordează corpul uman ca pe un sistem interdependent în integralitatea sa, descoperind și înlăturând cauzele unei boli, nu numai manifestările și disfuncțiile acesteia. Aceasta este posibilă grație cunoașterii profunde a anatomiei, fiziologiei și biomecanicii corpului omenesc.

Osteopatia se ocupă de diagnosticul și tratamentul tulburărilor de mobilitate a țesuturilor, organelor și articulațiilor. Se consideră că orice tulburare a mobilității sub formă de hipo/hipermobilitate în aparatul locomotor, sistemul craniosacral sau organele interne conduce la o disfuncție și în final la o boală (disfuncție somatică). În articulații pot apărea blocaje, în fascii aderențe sau cicatrici, iar pe suprafețele alunecoase a organelor interne, hiperemia.

 “Structura determină funcția, iar funcția influențează structura”.

De exemplu, o scolioză lombară poate induce o tulburare a ciclului menstrual la fete și femei și invers când o problemă a organelor interne poate conduce spre o scolioză sau hernie de disc.

Așadar, osteopatul acționează manual asupra structurilor craniului, coloanei vertebrale, coastelor, bazinului, sacrului, articulațiilor, aparatului musculo-ligamentar și fascial, asupra organelor interne cu scopul de a îndepărta disfuncțiile identificate din respectivele structuri și a restabili mobilitatea lor.

OSTEOPATIE STRUCTURALA

Osteopatia structurală este una dintre cele trei ramuri ale osteopatiei generale care face referire la structura organismului uman – scheletul uman. Între cele trei ramuri ale osteopatiei, cea structurală este cel mai frecvent utilizată, dat fiind faptul că poate să trateze foarte multe probleme cu care corpul uman se confruntă la un moment dat, tulburări care sunt manifestate la suprafață și se văd.

În ce situații se aplică osteopatia structurală?

În osteopatia structurală se regăsesc afecțiunile coloanei vertebrale și cele ale articulațiilor, afecțiuni ale aparatului musculo-ligamentar. Din punct de vedere structural, cele mai frecvente afecțiuni cu care se confruntă pacienții sunt cele ale coloanei vertebrale, determinate de un stil de viață deficitar, întâlnit în special la persoanele care stau foarte mult pe scaun, practicând o activitate care nu implică activitate fizică.

În urma diagnosticului cu care vine pacientul de la un medic specialist și a testelor efectuate în cadrul evaluarii de către terapeutul clinicii noastre, se începe cu o ședință bazată pe detensionarea și relaxarea țesuturilor atât din zona direct afectată cât și din zonele adiacente (țesut subcutanat, mușchi, tendoane, ligamente).

În esență, prin osteopatie se urmărește tratarea pacientului și nu a bolii. Prin tehnicile utilizate nu simptomele clinice sunt vizate, ci cauza afecțiunilor, urmărindu-se lanțul lezional.

Avantajele osteopatiei structurale pentru pacient

Eficiența osteopatiei structurale a fost dovedită în numeroase situații, beneficiile metodei fiind incomensurabile, apreciate de numeroși pacienți care au urmat ședințe dedicate specifice, realizate de osteopați.
Prin tehnicile utilizate în osteopatia structurală se pot urmări mai multe aspecte:

• sunt îndepărtate tulburările care au determinat apariția durerilor de spate;
• se stimulează capacitatea mentală;
• se stimulează capacitatea fizică;
• se îmbunătățește capacitatea organismului de a rezista la stres;
• ameliorarea tensiunii musculare;
• creșterea mobilității articulare.

Beneficiile obținute după efectuarea ședințelor de osteopatie sistematică sunt notabile în următoarele cazuri:

• atitudini scoliotice;
• scolioză, cifoză;
• sechele postoperatorii;
• hernie de disc, lombalgie;
• dureri de cot, mână, șold, genunchi, gleznă.