Terapia manuală își are originile în Orient, China și India antice. Abia după cel de-al doilea război mondial sunt puse bazele unor societăți de terapie manuală și în Europa.
Astăzi, datorită devotamentului și eforturilor depuse de o întreagă pleiadă de specialiști, terapia manuală este predată în numeroase centre universitare și în cadrul cursurilor de perfecționare.
Terapia manuală este o metodă de tratament ce are la bază concepte specifice de biomecanică și neurofiziologie, fiind un domeniu de granită între specialități medicale precum ortopedia, reumatologia și kinetoterapia. Este utilizată cu precadere de kinetoterapeuți și osteopați pentru a trata durerile și limitările de mișcare la nivel musculo-scheletal, dar și pentru a remedia afecțiuni ale sistemului nervos.
În cadrul terapiei manuale se utilizează o multitudine de tehnici împrumutate din mai multe terapii (tehnici miofasciale, trigger point, tehnici hold-relax, stretching, masaj, manipulări vertebrale, tehnici de mobilizare și tracțiune articulară).
Metodele de terapie manuală sunt folosite în mod eficient, nu doar asupra afecțiunilor aparatului locomotor, dar, de asemenea, asupra funcției organelor interne și a sistemelor. Terapeutul poate simți rezistența organismului și poate afla unde sunt blocaje și cum are loc dereglarea funcției viscerelor.
Terapia manuală se recomandă în: redori articulare, discopatii vertebrale, leziuni posttraumatice, contracturi musculare, restabilirea congruenței articulare, blocaje ale sistemului nervos, afecțiuni/blocaje ale organelor interne.